Oamenii tind să se ataşeze de alte fiinţe. Prin acea ataşare ei ajung să ţină din ce în ce mai mult la o persoană, iar în unele cazuri ajung chiar să o iubească. Dar nu ai nici o garanţie că dacă iubeşti fericit. Poţi ajunge să iubeşti o persoană care nu te iubeşte, o persoană ce e la mii de kilometri distanţă, o persoană ce îţi e total nepotrivită sau o persoană care să te completeze perfect şi să te iubească mai mult decât ai crede. Totuşi în viaţă nimic nu  e perfect, iar dacă sunt momente în care totul merge bine... ei bine, sunt doar MOMENTE. Nu pot dura la nesârşit. Iar când iubeşti, îţi e frică. Îţi e frică ca acea persoană care îţi este atât de dragă să nu dispară. În clipe ca acestea nu îţi poţi dori nimic altceva decât ca timpul să se oprească, să rămână totul exact la fel şi nimic să nu se mai schimbe. Să nu mai fie acea frică de a nu spune ceva greşit şi să înceapă o ceartă, sau să faci ceva neînţeles şi să îndepărtezi acea persoană... dar cel mai mult îţi e frică să laşi timpul să treacă pentru că, chiar dacă nu vrei să admiţi, în adâncul sufletului ştii că va venii o vreme în care v-a trebui să îţi iei adio ce la persoana mult iubită. Totuşi continui să iubeşti, mai mult, mai intens... Pentru că acele momente de iubire înseamnă mult mai mult pentru tine decât orice altceva.